De fapt e o singură pătură. Eh.
Lui Răzvan îi place să se bage mereu în coșul cu jucării al Cristinei. Și atunci am zis să-i fac locușorul lui (țin minte că făceam și eu de-astea când eram mică; e o senzație așa plăcută de siguranță când ești într-un spațiu semi-închis. Păcat că am dezvoltat claustrofobie la un moment dat). Așa s-a născut cortul.
El a stat în cortul lui, împreună cu Brown (animalul mare și maro), ele s-au uitat la desene și au gătit. Și eu am gătit, dar nu m-am uitat la desene (slavă Domnului, că de obicei, sunt obligată să mă uit >.<)
Cris a păpat și ea ca un copil mare și independent ce este. Și nu pot să mint, tare-s mândră de ea când o văd așa.
Cam atât, aș zice. Că e ora de nani. Somn ușor, vă las cu niscaiva pozne poze.
Ce frumos si atat de linistit…..lucru mare cu 3 copii in casa!!!
Sunt copii cuminți totuși. Mă rog. În majoritatea timpului.