In acest prim post as vrea sa aduc multumiri celor care au ajutat-o pe Cristina sa traiasca si celor care m-au ajutat pe mine sa trec peste clipele alea infinit de grele.So here i go
In primul rand doamnei dr Al Jashi Gladys Cristina care a adus-o pe Cristina in lumea asta prin operatie de cezariana.Si care,de cand am ajuns la dansa pana dupa ce am nascut mi-a fost ca o prietena.Eu asa am simtit si imi pare bine ca a fost asa.Mi-a spus sincer cand a constatat ca vor fi probleme grave cu Cristina si pentru asta ii voi fi mereu recunoscatoare.
Apoi doamna dr Sardescu Gheorghita sefa de sectie la neonatologie Sf.Pantelimon,datorita careia Cristina este azi langa noi.O voi considera mereu o a doua mama pentru fetita mea.Sau poate chiar prima,pentru ca daca nu era dansa,eu nu aveam ce tine in brate acum.
Tuturor asistentelor si infirmierelor de la neonatologie care au avut foarte mare grija de fata mea cat a “locuit” acolo si care au iubit-o foarte mult.
Tuturor asistentelor de la sectia de Obstetrica unde am stat pana am putut sa o iau pe Cris acasa.Mi-au fost alaturi poate fara sa stie,intrebandu-ma mereu de Cris si spunandu-mi o vorba buna atunci cand plangeam de disperare.
Domnului dr Stanciu Adrian despre care nu cred ca mai trebuie sa spun ceva.Am stat o luna la Budimex,dar mi-a pus-o pe picioare pe bebtiza.
Domnisoarei dr Coltan Mihaela care lucreaza cu dr Stanciu.Si dansa un om de nota 10+ ca si domnul dr.
Doamnei dr Ghionaru Raluca – Dispensarul Iancului,care o vede pe Cristina de la 2 luni.O draguta,o scumpa si un medic foarte bun(care nu sare in antibiotice degeaba ca altii).
Doamnei asistente Olteanu Florina – Dispensarul Iancului,extraordinara,profesionista,stie ce spune si ce face.Disponibilitate maxima.
Si in special fetelor de pe miresici.ro care mi-au fost alaturi de la bun inceput,fara de care nu stiu cum as fi rezistat psihic si pe care le iubesc si le consider familia mea.
Scumpei mele Teo care mi-a oferit un umar pe care sa plang si cu care vorbeam atunci cand eram prea disperata si cand imi era t eama sa vorbesc cu Dani.
Dragei Luminita care ma ajuta si acum,dupa ce a fost alaturi de noi impreuna cu celelelalte fete atatea luni.
Imi pare rau daca am uitat pe cineva,dar sunt multi,foarte multi oameni care mi-au fost alaturi si care s-au rugat pentru printesa mea,pentru minunea mea. Va multumesc tuturor,pentru tot ceea ce ati facut pentru noi.Si nu pot sa va rasplatesc altfel decat rugandu-ma la Dumnezeu sa va tina sanatosi si fericiti,pentru ca meritati cu prisosinta.
Recunostinta este o floare rara, care nu creste oriunde.Se pare ca in sufletull tau a gasit cu prisosinta un loc propice si viata te va rasplati. Este o veche zicere universal valabila:iubeste si vei fi iubit, multumeste si vei fi rasplatit.Oricum ai gandi, este minunat ca nu-i uiti pe cei ce te-au ajutat candva. Transpare printre randurile tale un suflet minunat si o sensibilitate ce merita a fi pretuita si rasplatita cu dragoste.
Iti multumesc mult pentru vorbele scrise aici.
Azi pentru prima oara de cand am scris randurile astea….le-am citit din nou si am plans.Prima oara.Am realizat inca o data cati oameni ne-au ajutat si ne ajuta inca…..Dar nu stiu ce e cu mine azi de sunt asa emotiva….
Cum sa nu stii? Nu este emotivitate ci sensibilitatea de care-ti vorbeam.Numai faptul ca ti-ai amintit si retrait momentele de cumpana a fost suficient sa te ravaseasca si-apoi nu orice suflet este capabil sa cuprinda atata iubire! Dar ai grija: nu toti sant capabili sa primeasca atat cat poti tu darui,asa cum oricat ai vrea sa comprimi un ocean nu va incapea niciodata intr-o balta!
Legat de bebe, parerea mea este ca trebuie umblat la stimularea imunitatii pe cai naturale, dar treptat, cu rabdare si fara excese.
Daaa…….tot incerc sa o conving pe pediatra noastra sa ne dea ceva pentru imunitate homeopat(inca nu stiu complet cu ce se papa asta dar….).
Am inceput de o saptamana ca in loc de apa sau ceai de fructe sa-i dau ceai de tei.Am inteles ca ajuta mult ceaiul asta.Si obisnuiam sa-i dau si Oscilococcinum odata pe saptamana,dar acum am oprit de cand am inceput tratamentul ptr raceala asta.
Oricum,peste o saptamana o sa ii fac analizele la sange si pentru ca le fac la mama vrea sa-i faca si analiza pentru imunitate(nu mai stiu acum cum se numeste,imunograma parca).Apoi voi sti exact ce problema e(daca e una de imunitate sau pur si simplu asa e ea)si cum sa o tratez,pe ce sa ma axez.Sper sa fie bine.
Si stiu,nu toti sunt capabili sa primeasca cat ofer eu,pacat ca uneori aflu tarziu si cam sufar(imi trece repede totusi).Asta se leaga si de postul Iguanei(noapteaiguanei)legat de empatie.In general nu pot sa nu ma implic,nu pot sa nu iubesc tot ce merita iubit…….si asta din tot sufletul,pentru ca eu in nimic nu am jumatati de masura,la mine e sau nu.Si totusi pe masura ce ma mai maturizez ajung sa imi placa sa fiu asa.Chiar daca unii nu aprecieaza prietenia mea si imbratisarile mele,le apreciez eu si pentru ei.Si stiu ca desi ei nu realizeaza,eu ii ajut asa.Macar un pic.
Chiar zilele astea am avut o deceptie.Avem un prieten drag,care ar trebui sa ne fie si fin in viitorul mai putin apropiat.I-a murit tatal in urma cu 3 saptamani.Si am fost langa el amandoi trup si suflet.Nu stiu sotul meu cat de afectat a fost insa eu am trait pierderea lui din tot sufletul…….si acum ne respinge de parca am fi raiati….
Draga Adina e mareee lucru sa multumesti in ziua de astazi si mai ales ca inca mai ai rabdarea necesara de a te ocupa de ea fara ati iesi din pepeni
te puuup si vom continuam sa fim cele care te stim constant alaturi
O …serios ca-mi mai ies si eu din pepeni.E inevitabil
) Te pup si eu si o imbratisare caaaaldaaaaa
Daca voi ii multumiti…..eu ce sa mai zic? Mie mi-a nenorocit copilul…
Simona…….in primul rand bine ai venit la mine si o mare si larga imbratisare.
In al doilea rand……..despre care din medici vorbesti?Ce s-a intamplat?Stau cu inima cat un purice.Daca nu iti e prea greu,ai vrea sa imi povestesti?Cine si ce a facut?E foarte bine sa se stie si aspectele negative si greselile(voite sau nu).Te rog,candva,daca poti,scrie-mi.Imi poti scrie direct pe mail daca nu vrei public,pe adresa my_beautymail@yahoo.com
Buna!
Aseara am dat din greseala de acest blog. Fetitele mele se uitau pe Disney si eu ma plictiseam. Am rasfoit in graba citeva postari si astazi am reintrat pe blog. M-a impresionat foarte tare povestea voastra. Ultimele postari le-am citit la birou, in pauza de masa si colegele se uitau la mine prostite pt ca uneori plingeam fara sa-mi dau seama. Esti o femeie puternica si fffffffff curajoasa. Felicitari! Bebita ta e norocoasa sa te aiba! Multa sanatate!
Craita,ma bucur de vizita.Si de cuvintele frumoase.Imi pare si bine si rau ca postarile mele starnesc atatea emotii.:)
Sanatate multa si voua.Si…sa-ti traiasca fetitele :*
[...] Multumiri [...]
Am dat din intamplare peste blogul tau si m-a impresionat foarte tare. In primul rand, va doresc multa, multa sanatate, putere la amandoua – stiu ce inseamna kinetoterapia pentru un copilas si pentru mama, si cat mai multe realizari Cristinei. Fiecare lucru maruntel facut de ea conteaza si trebuie celebrat
Cam stiu prin ce ai trecut/treci, caci am si eu un baietel diagnosticat cu bipareza spastica. Mie mi se pare ca diagnosticul e mult mai dur fata de cum se prezinta Razvan, dar temerile, frica, neputinta – pentru ca da, traim in Romania – chiar si nestiinta mea si lipsa de interes a medicilor, mi-au amarat zile importante din viata. Am decis sa ma linistesc si sa lupt alaturi de copil, sa il incurajez cat pot de mult, sa ma bucur de fiecare data cand facea un lucru maruntel, dar important pentru el, si bine am facut. Am ajuns la capitolul orteza si sper ca asta sa il ajute destul de mult.
Multa, multa sanatate si cand simti ca nu mai poti da o fuga pe blog la incurajarile noastre si ia o “infuzie” de putere si curaj. O sa reusiti multe, important e sa faceti ce credeti voi ca este bine si util. Va pup cu mare drag.
Anamaria,bine ai trecut pe la noi pe acasa
Tu ai trecut prin astfel de momente?Si daca da,cum le-ai depasit?Am ajuns intr-un punct in care trebuie sa trag foarte mult de mine.Nu mai vreau sa aud de doctori,de terapie…..as vrea doar sa stau acasa muuuuult timp,sa dorm si sa fac ce imi place……sa ma odihnesc 
Dar stiu ca nu pot,Cristina creste si nu am timp.
Uneori atatea cuvinte frumoase ma coplesesc….mai ales ca acum am o perioada de slabiciune…cand parca nu-mi mai vine sa fac nimic.Parca am obosit…psihic.Cred ca la un moment dat patim toate asta,dar as fi vrut sa se intample cat mai tarziu
Multumesc inca o data pentru vizita si comment,sper sa vezi raspunsul meu.
buna, si eu am nascut la spitalul sf pantelimon acum 3 luni jumate un baietel prematur la 27 de saptamani de care medicii spuneau ca no sa traiasca dar din fericire si cu ajutorul doamnei doctor cu care am nascut si mai ales cu experienta si devotamentu neonatologului care era de garda in seara aia acum imi pot tine in brate copilasul,e foarte greu sa iti vezi copilul pe moarte dar sefa de sectie de la neonatologie doamna doctor sardescu gheorghita si doctora mocioiu care este si neonatologul copilului meu au facut posibil visul acesta nu am cuvine sa multumesc echipei de acolo care au fost alaturi de mine 3 luni jumate si care mau sustinut moral.pe aceasta cale recomand gravidutelor sa mearga cu incredere sa nasca la spitalul sf pantelimon. e adevarat ca nus conditii extraordinare dar acolo gasesti oameni minunati.
Ma bucur sa aud vesti asa de bune.Sa-ti traiasca baietelul,sa creasca mare,frumos si mai ales,sanatos.Felicitari!Si iti multumesc pentru vizita si pentru ca ai impartasit cu mine si cu cititorii mei experienta ta.Multa sanatate si tie si flacaului tau.