Mai jos este povestea exact asa cum am preluat-o de pe blogul Prin Romania.Acolo gasiti si acte medicale,pentru cine este interesat de aspectul asta.Link-ul catre blogul Prin Romania este : http://www.prinromania.eu/m-au-condamnat-la-moarte/
Stare civila: casatorita
Copii: 1
M-au condamnat la moarte!
Va rog: ajutati-ma!
“14 iunie 2008: ziua in care m-am casatorit, ziua in care, si pentru mine, a inceput o noua viata, asa cum a lasat Dumnezeu omului pe pamant. Eram mandra de mine; am invatat o viata intreaga, am ajuns medic veterinar, acum era timpul sa-mi intemeiez si o familie.
Nu vreau sa para un sablon siropos, dar chiar am plutit de fericire in ziua aceea, m-am bucurat apoi ca ne-am aranjat casa, iar cand, mai tarziu, am primit vestea ca vom avea un copil, am simtit cum rostul meu in viata prinde din ce in ce mai bine contur.
Insa fara sa stiu, din clipa aceea, am apucat drumul pieirii.
___________________________________
Asadar, in luna februarie a lui 2010 am ramas insarcinata.
La momentul primului consult, i-am spus doctoritei ginecolog de prezenta nodulilor la san. Fara niciun fel de examinare, raspunsul acesteia a fost: “Discutam dupa ce termini cu alaptatul!”.
___________________________________
In primul semestru de sarcina m-am simtit rau, vomand chiar si apa. Am pus toate simptomele pe seama sarcinii. Doctorita m-a internat in spital, unde mi-a administrat un tratament perfuzabil pentru reducerea starii de voma. Precizez ca nu a recomandat efectuarea niciunui fel de ecografie abdominala necesara stabilirii cauzei concrete a starii mele de sanatate.
___________________________________
De asemenea, mentionez ca multitudiniea analizelor extrem de costisitoare efectuate pe parcursul sarcinii, nu a “aratat” nimic. Drept urmare, am considerat in continuare ca aceasta este reactia corpului meu la sarcina.
___________________________________
In luna noiembrie 2010, l-am nascut pe Mihaita, un baietel de 4,100 kg si 53 cm. Jubilam.
___________________________________
Insa, nu dupa mult timp, in ianuarie 2011, am inceput sa am dureri de ficat si prin palpare, mi-am dat seama ca este marit. Drept urmare, pe 4 februarie, am fost la o clinica particulara si am efectuat o ecografie abdominala.
Verdictul:
1. Ficatul este plin de metastaze.
2. Totul a plecat de la san.
3. Mi s-a spus ca nu mai am mult de trait.
___________________________________
Cine o sa-mi creasca copilul? Pe el cine o sa il iubeasca? Cine o sa-i cante? Cine o sa ii acopere obrajorii de sarutari? Cine o sa fie mama lui? Cine?
De ce trebuie sa mor? Tocmai acum! Acum cand Dumenezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit vreodata!?
Doamne, copilul meu! Copilul meu!
___________________________________
Pe 15.02.2011, am ajuns la Spitalul Fundeni impreuna cu copilul. Am trecut prin momente de agonie pe tot parcursul analizelor care i s-au efectuat si am respirat usurata cand mi s-a spus ca este sanatos.
Eu am fost internata la sectia de chirurgie hepatica, unde mi s-a facut un tratament de sustinere hepatica. Mi se dadusera sperante cum ca pana la urma, o sa scap cu viata, dar cu multe sacrificii precum cele implicate de ovarohisterectomie. Am fost externata pe 25.02.2011 cu o stare clinic ameliorata si evolutie favorabila, cu recomandarea de a urma tratamentul oncologic.
Diagnosticul la iesirea din spital:
1. Neoplasm mamar stang,
2. Tumora mamara dreapta, recidivanta cu adenopatie axilara dreapta,
3. Metastaze hepatice multiple,
4. Carcinomatoza peritoneala,
5. Ascita.
___________________________________
Mi s-a recomandat regim alimentar. Consumam branza degresata, cu rosii decojite si fara miez, fructe, supa de legume. Regimul a dus la pierderea masei musculare, ajungand in incapacitatea de a ma tine pe picioare si de a desfasura o activitate normala.
Nu puteam sa respir, nu puteam sa dorm, ma omora o tuse ingrozitoare, iar in abdomen se acumula lichid ascitic. Slabeam de pe o zip e alta. Eram galbena din cap pana in picioare. Imi vedeam falmilia si prietenii cum se cutremurau in fiecare zi de schimbarile mele fizice.
___________________________________
Am fost trimisa la Spitalul Coltea pentru efectuarea tratamentului chimioterapic. Aici am fost preluata de un domn doctor extrem de zgarcit cu atentia acordata, care de altfel m-a transferat in grja unei domnisoare doctorite.
Mi s-au efectuat doua serii de chimioterapic cu Gemcitadina si Carboplatin, la o diferenta de 3 saptamani. In rest, eram chemata la spital, pentru ca, dupa o jumatate de zi de asteptare, sa mi se faca si mie ½ de punga de ser fiziologic cu dexametazona si un pansament gastric.
Domnisoara doctorita care se ocupa de mine, nu mi-a acordat prea multa atentie nici macar in momentul in care i-am comunicat ca, in timpul week-end-ului, am ajuns la spital cu hipertensiune, iar doctorul de garda mi-a prescris si Arginina.
Mai mult, in momentul in care am intrebat-o de regimul alimentar – cam ce as putea sa mai mananc, deoarece slabisem deja peste 20 de kg intr-un timp extraordinar de scurt -, pentru ca nu ma simteam bine deloc, mi-a recomandat sa fac “diversificare ca la bebe…sa experimentez”.
___________________________________
Datorita asa-numitului tratament, starea mea de sanatate s-a degradat vizibil, culminand cu acumularea din ce in ce mai mare a lichidului ascitic. Abia in momentul in care am ajuns la spital sustinuta pe brate, domnisoara doctorita mi-a acordat ceva mai multa atentie si mi-a administrat, la cererea mea, substante perfuzabile de sustinere a ficatului.
Dupa acest episod, a urmat o saptamana in care doctoriata a recomandat sa mi se recolteze sange in fiecare zi a unei saptamani, aduncandu-ma in stare critica.
___________________________________
Am luat legatura din nou cu doctorita de la Fundeni, cea care reusise intr-o prima faza, sa ma redreseze clinic. Aceasta m-a internat din nou pentru a incerca sa-mi ajute ficatul. Am primit tratament perfuzabil, dar, din pacate, starea mea nu s-a imbunatatit.
Lichidul ascitic acumulat in abdomen ma facea sa arat ca o femeie insarcinata in 9 luni; simteam cum imi plesneste pielea si nimeni nu imi facea nimic.
___________________________________
In ultima zi de spitalizare la Fundeni, am primit recomandarea de a cauta o solutie undeva, in afara tarii, pentru ca in Romania nu se mai putea face nimic.
La externare, diagnosticul a fost de icter mecanic prin metastaze multiple de carcinoma ductal invaziv mamar drept, carcinomatoza perioneala, ascita neoplazica, insuficienta hepatica postchimioterapie.
___________________________________
Disperata, am mers la o consultatie, la clinica de diagnostic Gral Medical, cu Prof. Christoph Zeilinski si Dr. Manolache. Cu eforturi supraomenesti am reusit sa ajung pana aici.
Slabisem si mai mult. Abia reuseam sa ma tarasc aplecata in unghi de 90 de grade, agatata de bratul sotului si al surorii mele. Nu puteam sa urc in masina, nu puteam sa cobor, nu puteam sa stau pe un scaun, nu puteam sa ma ridic. Orice efort era ca o lovitura care ma trimitea la pamant.
Aici mi s-a comunicat ca nu mai este nimic de facut in cazul meu, decat sa ma duc acasa, iar familia sa incerce sa gaseasca un serviciu ambulatoriu care sa “imi aline durerile” pana la moarte.
Totul parea ca se naruie. Familia tremura de durere.
___________________________________
Cu toate acestea, nu am renuntat! Am trimis analizele scanate in Franta si de acolo mi s-a zis ca pentru mine exista salvare. Din mila cadrelor didactice de la Facultatea de Medicina veterinara din Bucuresti, cu care am colaborat, a altor colegi, a studentilor, a prietenilor si cu ajutorul rudelor am reusit sa strang niste bani si am ajuns in Franta, in scaunul cu rotile.
Mi s-au scos 4,3 l de lichid ascitic, mi s-a facut o schema de tratament cu chimioterapice. Acum, dupa 2 luni de tratament, pot sa respir, sa manac si sa ma deplasez aproape ca un om normal.
___________________________________
Dupa incercari disperate am reusit sa obtin aprobarea dosarului la Casa de Asigurari de Sanatate.
Insa, nici acum, nu imi pot gasi linistea pentru ca, in felul acesta, nu am rezolvat decat o parte din problema banilor.
Nu am bani sa platesc 3 deplasari (transport, cazare, masa) pe luna in Franta, pentru mine si insotitor (deoarece eu sunt in incapacitatea de a avea singura grija de mine), timp de un an de zile, in care va trebui sa fac analize, tratamente si operatii.
DECI NU AM BANI SI CEL MAI GRAV ESTE CA EU NU MAI AM NICI TIMP!
De aceea, am nevoie disperata de ajutorul dumneavoastra.
Vreau sa traiesc! Vreau sa imi cresc baietelul! Va implor: AJUTATI-MA!”
Acestea sunt datele contului deschis pentru Elena:
Beneficiar: DRAGOSTIN ELENA
Banca: Banca Millennium – Sucursal Lujerului, Bucuresti
IBAN: RO13MILB0000000002459998 – cont RON
RO31MILB0000000002586550 – cont EUR
dr_elena_staicu@yahoo.com
